Home

Am hotărât să le răspund celor care mă întreabă dacă am făcut ceva pentru ca IGH să trăiască, sau doar m-am plâns pe FB:
1. Am trimis memorii la Ministerul Sănătăţii. Pentru că am primit răspunsuri în derâdere, i-am dat şi în judecată – în momentul de faţă se derulează două procese în care cer anularea stupidei HG 85/2011, unul pierdut la Curtea de Apel Iaşi (prin excepţia de tardivitate), altul câştigat (prin excepţia de nelegalitate) – ambele aşteptându-şi lungile termene la ICCJ.
2. Cu ministrul Cepoi am discutat pe tema asta două ore acum două luni, nivelul tonului către final justificând probabil faptul că nu-mi mai răspunde la telefon. Ideea era că nu poate crea un… precedent (!), că se supără FMI-ul.
3. Cu ministrul Arafat am discutat cinci minute din fugă acum o lună (chiar înainte de a fi numit ministru). A fost extrem de rece, deşi aş fi pretins un dram de receptivitate ţinând cont că l-am ajutat decisiv cândva într-o speţă la fel de dureroasă pentru el cum este aceasta pentru mine. Concluzia: „Domnu’ doctor, autonomia financiară e maximum ce putem oferi, nu facem paşi înapoi!” De ca şi cum Boc şi Cseke făcuseră paşi înainte (!). Apoi mi-a blocat adresa de e-mail. Frumoasă e viaţa!…
4. Presa am contactat-o cu insistenţă încă de la început şi, în mare majoritate, m-a tratat cu indiferenţă, răspunsul stilizat fiind că „dacă nu e cu sânge, nu face rating”! Adică dacă un cioban violează o capră e mai important decât dacă un guvern violează o instituţie medicală de elită. Dintre aşa-zişii „grei” de la Bucureşti:
– Andrei Bădin mi-a permis o dată să intru în direct, prin telefon, cu Anton Irimie (secretar de stat în MS), acesta iniţial a încercat să mă atace pe un subiect colateral, apoi a promis că vine la Iaşi să „vadă situaţia” (ce putea să „vadă” când e atât de clar, nu ştiu!); ne-am pregătit de sărbătoare, a confirmat sosirea, ne-am pus hainele de gală şi halatele scrobite, dar… a „uitat” să vină. Bădin nu şi-a mai ţinut promisiunea de a face o nouă emisiune, motivând că „n-a venit, deci n-avem ce concluzii să tragem”, apoi că „nu te pot chema deoarece partea adversă refuză să vină la emisiune”; ulterior m-a blocat şi pe FB;
– Victor Ciutacu părea că mă ascultă, apoi mi-a trimis următorul răspuns: „Am de plătit salarii la 400 de oameni, numai de asta nu-mi arde”;
– Radu Tudor nu mi-a răspuns niciodată;
– Alessandra Stoicescu a acceptat să intru la Q&A din studioul de la Iaşi după ce Tudor Ciuhodaru (pe vremea aia vorbea cu mine pentru că şi lui îi comasaseră spitalul) a făcut presiuni la A3 ca să mă ajute; am explicat, în cele două trei intervenţii de câte un minut, bruiate de Monica Pop şi Cătălin Cîrstoiu (care veniseră să ducă subiectul în derizoriu) şi, desigur, a rămas ca-n tren –http://www.igh.ro/index.php/scremerile-comasarii/tv/292-dale-comasrii.html
– Viorel Ilisoi mi-a promis că va face un reportaj la Iaşi despre acest subiect, urmează să vină;
– un alt prieten comun mi-a recomandat să fac cunoştinţă cu o doamnă din Bucureşti care obţinuse fonduri pentru o şcoală catolică şi să-i urmez exemplul de a bate drumurile străinătăţii făcând chetă pentru a construi apoi un spital din temelii (pe care, eventual, să mi-l distrugă ulterior un bou guvernamental); i-am mulţumit pentru complimentul de a mă considera aşa de tânăr şi am opinat că nu mai am timp să fiu ctitor până la pensie; când am anunţat că, scârbit de reacţiile tuturor, am decis să candidez ca deputat, a avut revelaţia că „ahaaa, de asta te-ai zbătut tu până acum!”, m-a catalogat drept ridicol, penibil şi combinator, apoi m-a şters din lista de prieteni;
– am făcut un site dedicat acestui subiect (www.igh.ro) care a luat în iunie premiul „site-ul anului” la Gala Medica organizată de Colegiul Medicilor din România.
Unde să mă mai duc? la organele de presă băsiste? Nu e normal, după istoriile de mai sus, să considere „echilibraţii” că sunt… „alături de obişnuit”?
După motivaţia aia cu „domnu’ doctor, nu e cu sânge, nu e de interes naţional”, presa are acum alta: „nu putem, că e campanie electorală şi nu puteţi apărea”.

Pe Facebook nu e distracţie pe subiectul ăsta, e doar un jurnal al activităţii persuasive şi care m-a făcut să-mi pierd unii „prieteni”, mai ales pe cei care nu pricep „ce am cu Băsescu sau cu Boc”, de ce sunt „pătimaş” şi, mai ales, „ce dracu! să caute un doctor în politică?!” Iaca asta caut: să nu mai fie pitecantropi la butoane, să fiu eu şi poate-mi vor urma exemplul şi alţii!

Un gând despre „De ce fac ce fac

  1. Oricum ai face nu e suficient. Daca faci esti nebun. Nu puteti sa faceti totul singur. Incercati sa cooptati mai multe persoane „nebune” care sa reflecte in ochii oamenilor ce nu inteleg ca trebuie sa spui: DESTUL! PANA LA RABDARI V-AM SUPORTAT!. Si daca acest fapt se intampla atunci misiunea domniei voastre are reusita. Romanul are nevoie de un pastor pentru a merge la lupta, pentru a fi orientat pe drumul cel bun. Vectorul de imagine in ochii lor trebuie sa fie puternic, sa aiba o probitate morala neindoielnica, sa fie sincer si dedicat misiunii pe care doreste sa o duca pana la capat. Dar sa nu uite niciodata ca puterea vine de sus.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s