Home

În activitatea on-line, cu greu poţi găsi un susţinător şi apărător al USL mai fervent şi mai eficient ca mine. Mereu am argumentat necesitatea solidarităţii cu USL indiferent ce tâmpenii fac pentru că altfel nu vom putea scăpa de clica de tâlhari ai lui Băsescu. Din păcate, liderii USL şi-au bătut joc de susţinerea societăţii civice, propunând pe listele de candidaţi şi o sumă de neica-nimeni care şi-au cumpărat aceste nominalizări. E ca şi cum o forţă ocultă ar sabota din interior procentul electoral al alianţei. Baronii locali au sfidat cererile imperative ale societăţii civile de a avea candidaţi reprezentativi, nepătaţi, profesionişti în domeniile lor, oameni cu personalitate care să ofere garanţia lipsei de obedienţă în raport cu compromisul politicianist. Practic, au vândut majoritatea locurilor de candidat, vânzând astfel speranţele electoratului care i-a susţinut la alegerile locale şi la Referendumul pentru demiterea dementului suspendat. Astfel, au indus electoratului senzaţia de scârbă şi de zădărnicie, accentuată şi de nominalizarea traseiştilor abjecţi care şi-au negociat candidaturile în schimbul trădării partidului de ticăloşi din care provin; cine poate garanta că un trădător nu va mai trăda încă o dată atunci când Băsescu va încerca să refuze nominalizarea unui premier USL? În plus, candidaturile de cumătrie şi de tarabă au hrănit mugurii spaimei inoculate de propaganda băsistă prin sloganul „PDL-USL = aceeaşi mizerie”. Reacţia populaţiei faţă de tendinţa de instalare a unei clici similare celei băsiste a fost propunerea candidaturii unor personalităţi în care au încredere. Este adevărat că acest demers favorizează şansele candidaţilor ARD, reducând posibilitatea ca favoriţii USL să câştige colegiile direct, cu 50%+1, dar altă cale de a protesta împotriva imposturii nu există. E o lecţie pe care, din păcate, USL trebuie să o primească drept decont pentru indiferenţa faţă de aşteptările electoratului. În aceste condiţii, principala teză cu care candidaţii independenţi sau propuşi pe listele partidelor mici trebuie să lupte este „teoria votului pierdut” care va fi expusă de candidaţii USL şi care va cere populaţiei să nu voteze candidatul preferat, cel în care au încredere, pentru că aceste voturi se vor risipi sau vor favoriza ARD-ul, reducând şansele ca marioneta impusă să obţină 50%+1 din voturi. Dacă USL nu vroia să aibă această problemă, era extrem de simplu ca nominalizările pentru candidaturi să fie precedate de sondaje de opinie în colegiile respective, care să includă numele celor care şi-au manifestat dorinţa de a candida, nu să condiţioneze aceste candidaturi de sumele de bani cu provenienţă incertă, propunând candidaţi hilari sau impuşi de la centru.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s