Home

Frumosul şi urâtul sunt concepte subiective. Unui extraterestru s-ar putea ca Sharon Stone să i se pară urâtă. De asta pot să confirm: pentru vorbitorii unei limbi latine, rusa e slută rău şi are şi batic în cap. Operele lui Dostoievski sau Tolstoi nu o pot înfrumuseţa deoarece cititul nu are sonoritate; ei puteau scrie la fel de frumos şi în finlandeză, şi în malgaşa veche.

Cu poezia aş putea fi de acord, deşi aş insista spunând că prefer să citesc Esenin decât să-mi fie recitat, mai ales că frumuseţea poeziei e dată mai mult de imaginile proiectate în interiorul nostru, într-o anumită circumstanţă, decât de succesiunea de vocale şi consoane; aia se numeşte muzicalitate – capitol la care limba rusă e cam ca trombonul într-un ansamblu de alămuri. Contraexemplu: celebrul catren „Câte stele sunt pe cer/ Toate pân’ la ziuă pier/ Numai una ca o proastă/ Şade pe uzina noastră” are muzicalitate, dar e o porcărie. În privinţa prozei dispare şi conotaţia muzicală, rămânând doar ideea şi exprimarea ei, răsunetul lor în percepţia noastră fiind lipsit de cele mai multe ori de valenţe acustice. De asta un text de Thomas Mann are aceeaşi frumuseţe tradus în română sau altă limbă. Nu greşim prea mult dacă spunem că proza are constanţă holo-lingvistică, tocmai pentru că este detaşată de perspectiva fonetică.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s