Home

Un exemplu de cum îi păzeşte Dumnezeu pe cei buni:

Preambul. Un procuror feroce, cunoscut anterior ca foarte competent, doreşte să distrugă nişte personalităţi. Nu-l interesează vinovăţia lor, nici că prin demersul său demolează o instituţie de top a învăţământului medical rpmânesc, îl intereseazăi doar cât circ poate face.

Intrigă. Declaraţiile mincinoase ale unei demente, dar şi presiunile politice de eliminare a unui oponent potenţial extrem de puternic îi ridică mingile la fileu. Doar că mingile erau sparte; smash-ul său nimereşte-n bălării, iar tribunele vor huidui copios.

Cuprins. Arestează trei cetăţeni la plezneală, flerul său orbit de ură spunându-i că astfel dovezile vor căpăta substanţăCând ajunge la al patrulea – de fapt cel vizat – se scapă în pantaloni şi nu mai are tupeul să-l aresteze.

ŞI AICI INTERVINE DIVINITATEA. Deşi atribuie acuzaţii grave, aberante, primilor trei, nu rezistă tentaţiei şi face o greşeală demnă de ABC-ul juridic, adăugând încă una (cea mai absurdă şi care, mai ales, nu îngreuna în niciun fel situaţia învinuiţilor: complicitate la conflict de interese) care face ca instanţa de fond competentă în speţa respectivă să nu mai fie Tribunalul, ci Curtea de Apel. La Curtea de Apel, completul format dintr-un singur judecător (el însuşi cercetat de DNA în urmă cu doi ani pentru luare de mită) admite sfios cererea procurorului de arestare preventivă a „fiarelor corupte” pentru 29 de zile, indicând că cercetarea lor în libertate ar constitui un „pericol social iminent” (!)  Dar… urmează şi recursul. La Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Completul format din cinci judecători nu are de ales şi le dă câte o palmă după ceafă atât procurorului (pentru subţirimea probelor în ciuda alocării unor resurse imense timp de un an), cât şi judecătorului de la Curtea de Apel Iaşi (care în aşa-zisa motivare dăduse copy-paste din rechizitoriul procurorului), casând sentinţa şi eliberând imediat „infractorii”.

Morală. Dacă Dumnezeu nu-i lua minţile procurorului şi acesta nu adăuga o acuzaţie fantezistă, instanţa de fond ar fi fost Tribunalul Iaşi, iar recursul s-ar fi judecat la Curtea de Apel Iaşi: învinuiţii ar fi fost oaspeţii arestului pentru 29 de zile şi nimeni nu ar mai fi putut face nimic. Concluzie: Niciodată să nu disperaţi, cineva veghează mereu asupra destinelor noastre!

sursa foto: http://vermontdwilawyer.net/

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s